Zborul Porumbiței

Prin văzduhul candid, spre zări trandafirii în adieri de vânt străbătând spre \"Înalt\" își luă lin zborul sorbită de priviri o porumbiță tandră învăluită-n alb. Ei... cei de jos, nedumeriți, priveau spre Unives cu regrete eterne cu lacrimi suspinând murmurând « de ce porumbița din bucuriile lumii, s-a dus!... \"Acolo\" în zările trandafirii pe cerul senin și cald sorbită din priviri și cânt o întâmpină oștirea îmbrăcată –n alb ce, ca și ea, plecară în taină și în timp. Cu privirea caldă și plină de uimire savurând fiece clipă din dulcele \"Izvor al Fericirii\" stând ca pe gânduri, tăcută și umilă cui să-I încline, ea, fruntea, dăruind laudele mulțumirii? Heruvimilor, Serafimilor, Arhanghelului Mihail Înainte Mergătorului, din femeie născut cel mai mare lui Solomon înțeleptul Regelui David, frumosului copil sau Strămoșului Avraam, cu mii de jertfe de împăcare? Apostolilor Domnului cu slujba lor dumnezeiească sau vechilor prooroci ce bine sta să vestească ? Sau de ce nu, întregului norod, ce o primi cu laudă și mărire sau întrege-i divine oaste, ce lua parte la această primire ? Dar, împinsă la Izvorul Împăcării și Marii Iubiri. își plecă, ea, fruntea \"Împărătesei cea Mare\". Umilă și supusă cu gingășie în priviri auzindu-I glasul Ei, dulce și plin de desmierdare. \"Intră porumbiță, în Bucuriile Fiului Meu ! Intră Mireasă în Cămara de Nuntă a Mirelui tău\" Triluri de harpe divine, cald inunda prea mărind în imnuri și frumoase cântări pe Slăvitul \"Mire Ceresc\" ce în prag aștepta pe Mireasa Sa în cămara de nuntă a Palatului plin de desfătări! (Mireasa e sufletul \"cel\" binecredincios)