O poveste adevărată

O importantă poveste Dintr-un trecut zbuciumat Ascunde-n amintirile triste O întâmplare de neuitat Un biet sărac mergând în singurătate De toți cei dragi disprețuit și părăsit Cu sufletul flămând și buzele-nsetate Sa bea apă, lângă o fântână s-a oprit. Găsi un bolovan de piatră Obosit, ușor, capul de el a rezemat Ii veni în gând un dor de lumea toată Dar își aminti, că-i chiar de lume alungat. Nu mai avu la ce se mai gândi Atâta gând avu mai drag. Resemnat, pleoapele ușor le alipi Și somnului, el, se lăsă furat. In visul lui, o zână îi șopti \"Trezește-te, dă bolovanul la o parte Sub el, o pungă vei găsi Cu aur și cu nestemate\". Așa a fost, căci bolovanul Era precum visase... Sfârșise bietul, de acum, cu amarul Și-napoi la lume, iar se întoarse. Cuprins de un zâmbet, rupt din durere Reuși bietul om, de îndată A ucide tritețea și cuvintele grele In palmă păstrând, doar minunea aflată. Trecător pribeag, acum mai chibzuit Cu amară împăcare, gândea \"De n-ai bani, nu ești iubit Ești alungat din lumea ta\".