Iar... pe Calea Fericirii

Iar pe Calea Fericirii iar spre Poarta de acces iar spre Ierusalimul Ceresc. unde îngerii smeriți își pleacă mâinile dumnezeiești și o rugăciune-ngână pentru neamul omenesc. Unde așteaptă Iisus Împărat în toată slava Sa ca un Mire, îmbrăcat !!... - Bunule, Nazarinean oare !... pe cine aștepți ? pentru cine cerul îl gătești ? și la Masa Ta de Nuntă atâtea Haruri Cerești pentru cin-le pregătești ? cine sunt ei, cei ce trec doritele hotare ? cine sunt ei, oștirea îmbrăcată-n alb ce vin plutind pe nori străbătând albastra zare ? - Ei ?!... sunt cei ce sufletele lor le-au îmbrăcat în adevăr. în înțelepciune și în nemurire în frumusețe și iubire. în lupta grea, au supraviețuit și n-au disprețuit ‘Pământul cel dorit’. - Ooh !... Stăpâne, Îndurate Dulce Mire al sufletului meu, Tu mi-ai arătat atâta bunătate mi-ai descoperit atâtea Taine Cerești iar, când a-I luat pulsul global al planetei m-ai observat și m-ai ales din lumea preaslăvitei naturi omenești! Tu ai fost Cel ce m-ai îndemnat și Calea către cer, mi-ai luminat. Ooh !!... dar, îmi vei făgădui, Tu, oare ?!... aripi să zbor și eu? din acestă îndurerată vale , petrecându-mi veșnicia lângă Tronul Tău ?!...