pune-mi Tu un deget de aripă!

pune-mi Tu un deget de aripă! și leagănă-mă în infinit pe împărăteasca Ta cale, că vreau cu vântu-i să m-alint. să-mi deschizi drumul nemuririi prin iubire, să-mi aprinzi o lumină, să urc din acest haos, plutind pe căi divine, să gust măcar o clipă din zborul însetat ce mă mistuie neîncetat, un dor după-nălțimi, să fiu tot mai aproape de Tine, Cel ce stai pe Heruvimi. la Tine, e atâta revărsare de iubire! la mine, atât de multă neputință în pământeana-mi fire. când ochii mi-i arunc pe-ntinsul cer, te văd dincolo de ere stând înfrumusețat pe albul nor într-o sfântă tăcere. în juru-Þi o luminată auroră, lumină inundând flame mari de foc, făclii străfulgerând. iar prin tot universul luceferi scânteiesc în lumini diafane, diamantine împletesc. dă-mi Tu un deget de aripă și toarnă-mi din nectarul înțelepciunii! rătăcind prin pulberea de stele, să zbor pe cea mai fină undă tot mai sus. în fâlfâit de aripă, dincolo de ziduri, cineva ușa să-mi deschidă și să mă lase la Iisus. smerită, să-mi plec capul cu inima ce-mi bate să văd, să plâng închis eu, cea osândită la efemera moarte. iar vocea Lui divină să-mi răspundă : «vrei un deget de aripă?! îndrăznește, fiică! în sublima taină a dimineții, te voi ridica în vârf de zare, dacă urmezi căile scrise în Cartea cea Mare “Cartea Vieții”, ce-a mers de mii de ani pe-a timpului cărare». \"Așteaptă pe Domnul și păzește calea Lui! Și te va învăța pe tine ca să moștenești pământul; când vor pieri păcătoșii vei vedea\". (Ps. 36; 34).