Pâlpâie-o steluță-n cer

asta parca-i cam sucita:

"să prefacă ce-i urât,
trist, întunecat, murdar
în ceva frumos și rar..."


chiar asa am vrut sa-ti spun
nu-i murdar decat curatul
nu pui alb in necuratul
ca se inegreste iar
si faci toul in zadar

si e totul cum tii tu
intr-un vers ce-l faci un crez
nu doar cant de huhurez

"o să fac să fie totul
cum e-n inimioara sa!"

nu te-a invatat copilul
cand se-nvarte ringhispilul
sa prinzi clipa
care-i spilul?
sa te-nveti in bucurie
cum spui da
e-acel
"sa fie
de-o Marie"

ce de rugaciuni are Fecioara
care-s in stare sa albeasca si cioara

"Iar Părintele-i răspunde:
- Pentru Fulguleț, oriunde,
și oricând Mă va ruga,
o să fac să fie totul
cum e-n inimioara sa!"

S-ar putea să nu fi luat în calcul că inima fulgului e de gheață.

Fulgulet un lucru stie
Ca, in lume, Bucurie
Poate fi pentru oricine
Crede-n Adevar si-n Bine.

uneori, "inocența" poate fi pur și simplu lipsă de instinct de conservare sau chiar viciu (de limbaj, ceea ce ar fi totuna); probabil o să pară abominabil ceea ce urmază să afirm, dar prefer o generație educată în spirit, să nu spun spartan, dar măcar atenian (nu doar formal, ca în prezent; cine îmi va spune că educația contemporană în lumea așa-zis civilizată respectă educația ateniană înseamnă că e mai naiv decât Fulguleț), decât una amăgită cu un "Părinte" care nu va putea explica nicicum, nicicând răul din lume, inexistent încă în inima lui Fulguleț (ce efect de bumerang poate avea aparent banala rugăciune!); după cum (m-)am mai întrebat și cu alte ocazii, dacă e atât de frumoasă copilăria, de unde (Doamne iartă-mă), apar toți adulții ăștia violenți, vicioși sau blazați?

Vasile, eu nu mai cred in argumentele ratiunii.
Ce le mai poate oferi in afara de dragoste un Parinte copiilor care Il reneaga? Cat despre Fulgulet - aici - nici macar el nu este scutit de ispita de a vedea totul in culori sumbre. Totul e sa nu se in/creada in el/e...

Unde se spune ca inima lui Fulgulet e de gheata? Poate la meteo. :)
In poezie inima poate fi mai calda chiar si decat in viata.

lectura mi-e dragă, și, ca argument, la intrebarea pusă de nenea vasile deja răspunsese părintele, în strofa a treia. fiindcă, indiferent de cunoștințele cuiva, rațiunea nu este decât un pseudojudecător, altfel nu ne-am deosebi de niște roboți, cu ale lor vicii de programare.
fie că bate în acord cu părintele, fie că bate pentru o steluță a ei, inima înfăptuiește minunea.. sau altceva. un bun exercițiu ar fi, cred, energetic chiar, căutarea efectelor limitative ale inimii asupra rațiunii și invers.

"Pâlpâie-o steluță-n cer...
Totul e cuprins de ger"

e cald și bine aici,
cristian

Multumesc, Cristian. Ma bucura faptul ca ai petrecut clipe "calde" alaturi de Fulgulet.