Stele cu sclipiri șirete
Purtând nume
De femei,
Nebuloase
Și planete
Locuite
De pigmei
Nevăzute găuri negre,
Sori, quasarii,
Meteoriții,
Se dau cap în cap
Și-n cercuri
Se
Tralala, ce frumoasă e viața
Trilili, despre un câmp cu flori
Tralala, nu știam dimineața
Că îmbracă atâtea culori.
Tralala, peste tot gâze zboară
Trilili, păsări mii ciripesc
Tralala, adiere
Crist
își poartă-n chinuri crucea
și coroana
de scaieți,
Trist
privesc la mine
sfinții
coșcoviți,
de pe pereți
Jalnic
lumânarea plânge
pâlpâind încetișor
picurând
cu stropi de
Cine sunt eu?
Sunt Dumnezeu.
Un demagog sinistru,
Un orator în vervă,
Sunt sarea în bucate, un geniu
La conservă.
Trăgând de rime șchioape
Și versuri leșinate
Deșir naiv din
Acolo unde se-mpletesc
Munții semeți cu cerul
Și unde rar străini răzbesc,
Sporindu-le misterul
Acolo unde se-oglindesc
În ape de smaralde
Ierburi înalte ce amintesc
De țările mai
S-aude întâi un murmur.
Un vuiet care crește.
Un zvon al depărtării
Ce mă neliniștește.
S-apropie și urcă,
Ecoul își atrage,
Reverberat de dealuri
Se frânge și se sparge.
S-adună și-mi
Am dat cep la butoiul cu vise.
La degustare au venit diverși tâmpiți
Câțiva chiar neinvitați sau deja beți.
Și am băut...
Unii au strâmbat din nas
Și au scuipat în pahar,
Un cer de funingine udă
Îmbracă orașul în gri,
Natura e moartă și nudă;
Eu tot mai aștept, să revii.
Un vânt neprielnic și rece;
Vârtejuri de frunze pe alei,
Copacii înfioară și trece
Eu
Astăzi este iarăși bal
La Palat.
Cine n-a fost invitat
E o vită.
La poarta cea mare opresc mașini luxoase
Din care se coboară greoi
Broscoi
De elită.
În timp ce pe la garduri
Se
Era un tip banal.
Trăia însingurat într-o mansardă
Întunecoasă,
Iarna rece,
Vara caldă.
Citea enorm.
Înfuleca avid filosofie,
Dormea puțin,
Gândea, scria,
Ba chiar din când în când
Mai
Piticul zâmbește.
Iar prin zâmbetu-i știrb
Întreaga sa gură
Se umple cu soare
Și ochiul îi râde
Și ghebul enorm,
Piciorul prea scurt
Și trupul prea mic,
Îi râde și capul
Prea
Am un peștișor auriu.
Stă într-un borcan
Și se holbează toată ziua la mine.
...nu îl mai suport!
Într-un moment de mărinimie
L-am eliberat.
Ciudat...
Peștișorii aurii, deși au
Marea
Limonadă caldă
Plaja
Monoton
O scaldă
Luna
Palidă gutuie,
Nori
Ca fumul
De tămâie
Peisaj
În acuarelă
Iar la orizont
O velă
Șifonată stă
Și tristă
Ca o
M-am trezit
Într-o noapte
De joi.
Mi-era frig
Și vroiam
Înapoi.
Mama mă înghiontea,
O lumină
M-orbea
Iar de cap
Cineva
Mă trăgea.
M-am născut
Într-o noapte
De joi.
ED