De-ar fi acum să mor
Sub zările străine
Asemeni gândul meu,
La tine voi apune…
Voi săruta apusul-
Potop de lacrimi stinse
Pe-altar de seri senine
Vor plânge nepătrunsul…
La
Te chem izvoarele sub lună,
Cernând pe zări de-a lungul
Suspine-n mândra ta cunună
Ce-au stins demult amurgul…
În vis de-argint, parfum de stele
Îți scaldă a ta chemere
Pe-ntinse
Te-am întâlnit răpind tristeți de noapte
Pe țărmuri reci de lume părăsite,
Ciocnind corabia de valuri răspândite
În cerc de-azur, departe,
mai departe…
Înaltul tău ce-mi cuprindea
Din umbra nopții te-am cules
pe lacrimile mării –
ce-au curs ca-n vise să te țes,
să nu te dau uitării…
O-ntreagă viață să-mi fi dat
în somn adânc m-aş vinde,
căci gândul meu mult
