De-ar fi acum să mor...
De-ar fi acum să mor Sub zările străine Asemeni gândul meu, La tine voi apune… Voi săruta apusul- Potop de lacrimi stinse Pe-altar de seri senine Vor plânge
Te chem să vii...
Te chem izvoarele sub lună, Cernând pe zări de-a lungul Suspine-n mândra ta cunună Ce-au stins demult amurgul… În vis de-argint, parfum de stele Îți scaldă a ta
Te-am întâlnit...
Te-am întâlnit răpind tristeți de noapte Pe țărmuri reci de lume părăsite, Ciocnind corabia de valuri răspândite În cerc de-azur, departe, mai departe… Înaltul
In taina...
Din umbra nopții te-am cules pe lacrimile mării – ce-au curs ca-n vise să te țes, să nu te dau uitării… O-ntreagă viață să-mi fi dat în somn adânc
