Poezie

sărbători în roșu

2 min lectură·18 aprilie 2009

Mediu

uneori mi-e frică să scriu

cuvintele astea s-ar izbi de urechile lor

și ar putea pricepe mai mult decât aș vrea

sărbătorile astea mă dor

oamenii rup din mine carnea

ca niște animale însetate de sânge cald

îmi vine să le vomit gândurile

să le calc în picioare

și să mă spăl pe mâini

să urlu în prostie că nu mai vreau

și că le detest carcasele astea urâte și pline de farduri ieftine

și parfumurile de hoituri

aș vrea să ies din mine și să vă urăsc pe toți

să știu că în carnea asta nu mai trăiește nimeni

și nimic

vreau să uit că te iubesc și că lumea mea există numai pentru tine

pentru că sărbătorile lângă tine mă dor mai mult decât

prăbușirea noastră

frumusețea asta mă doare

și oamenii care trăiesc doar pentru că așa trebuie

nu mă mângâia ca pe-o pisicuță ascultătoare și frumoasă

degetele tale provoacă în mine tunetele

și sărutul tău nu trece mai departe de piele

în mine nu poți intra decât pe două drumuri pline de cactuși

drumurile prin care eu nu mai pot ieși

și naște

așa că fă-ți culcușul în pumnii mei

și dormi în altă parte

azi o să omor în noi copiii durerii

și pașii mei te vor înconjura părăsindu-te

sărbătorile astea ne acoperă cu roșu

și degetele mele se tem să mai cuprindă în ele

ciobul în care se ascunde lumina

002.887

Elena Mladinovici. “sărbători în roșu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-mladinovici/poezie/1832522/sarbatori-in-rosu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.