Poezie
la locul din care am plecat
și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți
1 min lectură·
Mediu
și-acum am ajuns în perioada de negare
îmi place să-mi neg totul
până și fericirea sau tristețea
în fond, ce te interesează
pentru tine lumea e frumoasă și fericită
în jur totul miroase a bidi
și-n palme îi mai simți conturul dat de piele
trupului pe care-l iubeai
am spus doar să mă lași departe
dimineața e atât de frumoasă ploaia
aș vrea ca soarele să fie un zmeu
să-l prind de coadă și să-l duc pe strada voastră
(aia care-o fi și pe care nu vreau s-o știu deloc)
să vă lumineze împreunările și apropierea
să vă vedeți așa cum sunteți
incompleți
deși ea măritată
și tu spunându-mi că iubești
da, sunt în perioada de negare
în care nu mai accept plânsul de milă
și nici numele ei
nu-mi e de-ajuns că totul mă sufocă
și că singurătatea dezbină și împărățește?
n-ai niciun drept să mă lovești
să mă obligi să mestec tot trecutul tău și să-l înghit în mine
ca pe-o bomboană dulce
pentru mine doctoriile sunt amare
001617
0