Poezie
o întâmplare a despărțirilor
1 min lectură·
Mediu
e poate doar o întâmplare a despărțirilor noastre să
le întretăiem mereu cu sufletele scăldate-n lacrimi albe
curiozitate născută din dorința de
ascundere în doar noi/ întinși
peste balustrada distanțelor reale/ iubind
să-ți mut sufletul în mine cu tot cu mobilă
amintiri, viitor
să ți-l desfac să-l port mereu
în locul ființei mele -
eu, întâmplarea
fericirea posibilă
și poate-i doar coincidența sufletelor noastre
afundarea în mine/ cu mine
viitorul împletit pe degetele născute din tine
vreau sufletul/ să-l trăiesc aievea
să mă rup să erup
întregindu-l
024.166
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Mladinovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Mladinovici. “o întâmplare a despărțirilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-mladinovici/poezie/1764447/o-intamplare-a-despartirilorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EMacel \"iubind / să-ți mut sufletul în mine cu tot cu mobilă / amintiri, viitor\" e și preferatul meu.
îți mulțumesc pentru popas, comentariu și aprecieri! te mai aștept!
Cu drag,
Elena
îți mulțumesc pentru popas, comentariu și aprecieri! te mai aștept!
Cu drag,
Elena
0
am apreciat, în mod deosebit, acel \"iubind / să-ți mut sufletul în mine cu tot cu mobilă / amintiri, viitor\".
deși pentru final acel \"aievea\" nu prea \"sună\" fain (parcă îndepărteză cititorul), totuși ai reușit să creezi un sfărșit pe măsura întregului, cu acel \"să mă rup să erup / întregindu-l\".
frumos