Poezie
Jocul meu
1 min lectură·
Mediu
Secundele se contopesc într-un țipăt
izbit de salturile lăsate pradă uitării
și-n străfunduri de albastru
se întrevăd surde ecouri matinale.
Totul meu e nimicul vieții și - mai ales - al morții
și poate țipătul izbit se lasă
căutat de ochi pătrunși de patimi
și-n străinătățuri sufletești
se lovesc ideile de degetele frânte sub pene
și pete lucioase pe hârtie
își iau avântul spre veșnicie, stimulând necuprinsul.
Așa e jocul meu:
cu izbituri și uitări lovite de fracții imaginare
și încâlcite înțelesuri ce duc tot acolo...
undeva într-un mare neînțeles.
001.862
0