Își lasă uneori
dinaintea ușii mele crăpate de ziuă
urmele
trudite – atâta amar de vise
împărțit sub perne –
intră fără „cioc-cioc”
știe c-o știu sfetnic bun
șeherezadă amânând finalul
chip
Mireasă albă a fiecărui an,
Cu voal și trenă-n viscol spulberate
Și cu sandale-ascunse sub troian,
Iarna visează baluri și serate
În care ea plutește parcă-n ring,
La brațul unui prinț din
EM