Poezie

Noaptea

1 min lectură·24 ianuarie 2013

Mediu

Își lasă uneori

dinaintea ușii mele crăpate de ziuă

urmele

trudite – atâta amar de vise

împărțit sub perne –

intră fără „cioc-cioc”

știe c-o știu sfetnic bun

șeherezadă amânând finalul

chip secretizat de voalul

întins peste grumaz de-amurg și zori.

să stăm la taifas

barem un ceas-

-două

vechi prietene nedormite.

Curățam de praf și pulbere

tivul mantiilor supărate

purtate-n ajun

de iluziile mele –

ibovnicele planului de viitor

roz, fericit și obez

care le promisese că ele

și numai ele

vor fi beneficiarele

balului de binefacere

ce noroc!

...balul n-a mai avut loc...

Sfatul: spre icoana bucuriei

reper geana de lumină.

Noaptea prescrie lumină!

pleacă la culcare

înainte de a i se trezi copiii –

umbrele –

care toată ziua joacă

sub copaci

sub streșini

baba-oarba...

00830

Elena Mihai. “Noaptea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-mihai-0039479/poezie/14022678/noaptea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.