Elena Larisa Stan

Stau aici bucăți de dreptate-atârnate Pentru buzunarele toate Iar cei care au o infimă chenzină Au parte de dreptate puțină. Se stă la coadă pentru dreptate S-au sculat oamenii din miez de

Gerunziul sărbătorilor de iarnă, Fie ca mergând să păstrăm prospețimea trupului și a sufletului, albind să întinerim, ningând să ne încălzim sufletele la lumina bunătății, dăruind să ne îmbogățim

Alex, un copil după inima lui Moș Crăciun Era Ajunul Crăciunului. Ninsese mult, ulița satului se pierdea sub zăpadă, iar copacii bătrâni se prăbușeau sub mantia albă. La casa preotului

Cum ajungi să-ți urăști propriul nume Sună iar alarma telefonului. Laura, fata frumoasă cu profil de grecoaică sare din pat. Din instinct își acoperă timpanele cu

Fără pâinea cea de toate zilele Ninge de parcă le-ar cădea îngerilor pene imaculate din aripi, iar eu mă duc la magazinul cenușiu să iau rația de pâine. Lucrul acesta îl fac de două ori pe

Femeia din pădure În fața casei o perdea de brazi zvelți îi apără intimitatea celei care a venit în satul nostru pentru a scăpa de „panoul execuției lunare de la avizierul blocului”, în spate

Lenesa Într-un sat binecuvântat de Dumnezeu locuia o familie de oameni săraci și leneși. Casa o moșteniseră din moși strămoși, avea peste o sută de ani și era printre cele mai mici din câte s-au

Simbol Iisus Este Iubire, Iertare supremă și mântuire, Pace deplină și

Bec cu sponsori aveti? Autor: Elena Stan Nu conteaza ca este menajera in Italia, are masina de fite si o vila cum n-a mai vazut Parisul. Oamenii din jur trebuie sa o trateze cu respect.

Covrigel Născut între betoane reci, Covrigel s-a adăpostit la intrarea unei clădiri impozante, fiindcă a învățat de mic să-și poarte singur de grijă. Era pui când a fost

Blatistul În mijloacele de transport in comun suntem obligați să călătorim alături de necunoscuți. Este iarnă, o iarnă nehotărâtă: ba ninge, ba plouă. Iau autobuzul

Ca orice persoană care se respectă, Emilia a venit dintr-un sat, de la Târgu-Jiu, să bată la porțile afirmării, în București. Era o fată mult prea cuminte pentru Capitală. A plecat din sat când erau

Îmi place să filozofez adesea, deși oamenii spun că animalele nu au minte! Sunt un cal de corvoadă, predestinat să tragă și să ducă poveri! Sub ploi, tunete și trăsnete sau sub soarele arzător nu mi

Crina Ninge liniștit. În zare vârfurile brazilor freamătă abia simțit... Ferestrele mari ale cancelariei privesc mirate dansul balerinelor albe prin văzduhul cenușiu. Miroase a cetină și a