Reeditarea destinului
Reeditarea destinului -proză după metoda cubului Ion pășește gânditor pe covorul de frunze moarte și i se pare că toamna-și încolăcește brațele reci peste trupul lui. Îl sărută ploaia cu gura umedă
Despre moarte, povestire în 3 D
Ulița ce urcă pieptul dealului pare pustie. Deși a fost la toți morții, stând într-un colț să analizeze cum au venit îmbrăcați oamenii, ce vorbe spun ai casei, cum îl bocesc copiii, iar la momentul
Alex, un copil după inima lui Moș Crăciun
Alex, un copil după inima lui Moș Crăciun Era Ajunul Crăciunului. Ninsese mult, ulița satului se pierdea sub zăpadă, iar copacii bătrâni se prăbușeau sub mantia albă. La casa preotului
Cum ajungi să-ți urăști propriul nume
Cum ajungi să-ți urăști propriul nume Sună iar alarma telefonului. Laura, fata frumoasă cu profil de grecoaică sare din pat. Din instinct își acoperă timpanele cu
Fără pâinea cea de toate zilele
Fără pâinea cea de toate zilele Ninge de parcă le-ar cădea îngerilor pene imaculate din aripi, iar eu mă duc la magazinul cenușiu să iau rația de pâine. Lucrul acesta îl fac de două ori pe
Femeia din padure
Femeia din pădure În fața casei o perdea de brazi zvelți îi apără intimitatea celei care a venit în satul nostru pentru a scăpa de „panoul execuției lunare de la avizierul blocului”, în spate
Tudorel
Tudorel Mi-l amintesc pe Tudorel în prima zi de școală. Un băiat blonduț, care vorbea gros și bâlbâit și înfigea unghiile în fusta mamei lui, să nu-l abandoneze. O vreme, Fila s-a așezat
Lenesa
Lenesa Într-un sat binecuvântat de Dumnezeu locuia o familie de oameni săraci și leneși. Casa o moșteniseră din moși strămoși, avea peste o sută de ani și era printre cele mai mici din câte s-au
Ioana din anini
Ioana din anini Aerul este irespirabil. Femeia-copil, semi conștientă zace pe pat. Alături stă găleata vârfuită cu fecale. Pe perna soioasă se răsfiră părul alb în care a pus
Bec cu sponsori aveti?
Bec cu sponsori aveti? Autor: Elena Stan Nu conteaza ca este menajera in Italia, are masina de fite si o vila cum n-a mai vazut Parisul. Oamenii din jur trebuie sa o trateze cu respect.
Un om si-un caine credincios
Covrigel Născut între betoane reci, Covrigel s-a adăpostit la intrarea unei clădiri impozante, fiindcă a învățat de mic să-și poarte singur de grijă. Era pui când a fost
Blatistul
Blatistul În mijloacele de transport in comun suntem obligați să călătorim alături de necunoscuți. Este iarnă, o iarnă nehotărâtă: ba ninge, ba plouă. Iau autobuzul
Chiriaș fără noroc
Ca orice persoană care se respectă, Emilia a venit dintr-un sat, de la Târgu-Jiu, să bată la porțile afirmării, în București. Era o fată mult prea cuminte pentru Capitală. A plecat din sat când erau
Iarna, la stăpân
Îmi place să filozofez adesea, deși oamenii spun că animalele nu au minte! Sunt un cal de corvoadă, predestinat să tragă și să ducă poveri! Sub ploi, tunete și trăsnete sau sub soarele arzător nu mi
Iarna
Crina Ninge liniștit. În zare vârfurile brazilor freamătă abia simțit... Ferestrele mari ale cancelariei privesc mirate dansul balerinelor albe prin văzduhul cenușiu. Miroase a cetină și a
