Se apropie așa sfios ca o teamă,
mă roagă să-i dau mâna și un toiag
să ne unim –
gândul bun.
Gândul bun te caută;
e cel care-ți numără pașii spre înviere
și-ți mai strecoară câțiva
(poate
dimineața, cutia cu chibrituri. roșie și transparentă
chibriturile se scoală dimineața-dimineața
înaintea cercului izbăvitor
dimineața, dimineața
un chibrit adevărat e chibritul-elefant
căciulița albastră (nu roz, pentru că roz…)
seamănă cu tata pentru că tata
are ochi mari
! bodu’!
bodu’ vorbește o limbă cunoscută a necunoscuților
(…a căciulițelor albastre)
dacă
Eu, albul nu-l voi preschimba
în negru.
Nici negrul nu-l voi transforma
în alb.
Albul e alb.
Negrul e negru.
– Negru și alb în simbioză?
– Nu! E praf
și haos
și nimic.
Negrul nu-i
Nu sunt nebun
Nici n-am să fiu
Dacă gîndesc ca un copil;
Ca un copil ce rîde, plînge, zîmbește,
Ca un copil ce iubește;
Ca un copil ce suferă-n tăcere,
care se teme de...
să moară creștin
copilul meu…
unica dorință
și semnul tău
și eu…
tot – creștin?
și sunt (mai sunt încă?).
o singură mînă am – o mănînc:
n-am culoare.
dimensiune.
esență.
nu mai am
EG