Elena Griguțǎ

Simt culoarea-n versul morții, Cum se pierde-n fața sortii. Sunt sortit al razei gând Ca un fulg bătut de vânt. La răscruci de ploi m-așteaptă, Să-mi arunce viața-n poartă Și cu suflet rău

Odată, am desenat un zbor de libelulă Sperând că îmi va reuși, Dar ce păcat, acea pictură, Nu o mai puteam sfârși. M-am rugat la îngeri, numai să aflu adevărul… și-ntr-un final mi-au spus, că

...ești copil, ești cerșetor, te visezi acum acasă, amintirile te dor și-ți fac clipa-ntunecoasă. Te visezi în satul tău, lângă casa ta în vale; unde ți-ai dorit mereu, iar maica te

În drum, cântând cu vocea-i dulce, Și-apleacă fruntea-mbătrânită. Aruncând haina la răscrunce, Își plânge pleoapa obosită. Parfum de epoca din urmă, Se pierde-n vocea-i de legendă Și

... câte lacrimi aș putea culege de ar fi să rup din suflet iubirea ce mă stăpânește, câte zâmbete și mii de cuvinte dulci ti-aș putea oferi dacă ai putea pentru totdeuna să ma privești cu ochii care

Adesea plâng fără să știu de ce. Mă simt atât de tristă și părăsită de parcă făptura mea nu ar mai fi, de parcă viața și-ar continua cursul plin de complexe fără existența mea frântă de prea multă

…amintirea-i vis murdar iar trădarea-i iscusință; tu să nu crezi că ai habar …e doar păcat și pocăință… și tot ce poate simți acum se poate pierde-n amintiri; …adică într-un vis murdar lipsit

suflet stingher azi râd,azi plâng, nu știu ce să cred nici eu; mă întreb ades ce poartă alti-n gând și nu găsesc cuvinte să spun,greșesc mereu. mi-i sufletul stingher, mi-i inima zdrobită, aș

Din aripile frânte de chin și suferință, Pribeag privesc în jos la oameni cum se zbat Și sufletul în lacrimi necontenit le piere Și gândul în ispita le este îmbibat. Le curg sudori pe frunte,în

Scriu gânduri pe o coală galbenă de ceară Și ochii mari se-ndreaptă în pământ. Parcă te văd pășind timidă-n seară, Cu buzele-ți uscate de fulgere și vânt. Ești tristă, cum parcă nu ai fost Și

Lacrimi deșarte izvorăsc din candelabrul dragostei ce mistuie în profunzimea făpturii mele osândite de amar. Niciodată nu am putut surâde sau crede în izbânda; adesea am renunțat la ceea ce

...verde de brad, scântei de foc, miros sumbru a iarnă târzie, jocuri bizare și culori cu foc și pasiune. Mă pierd în oglindirea a ceea ce se întrevede, în nepătrunsul privirii încremenite și

Tu, care mi-ai luat iubirea, Acum să nu ai nimic mai mult; Căci roade-n mine goliciunea Că te-am avut și te-am pierdut. Nu pot să sper să mai iubesc, Căci sufletul mi-i gol în sine De tot