elena gheorghiu

Printre valuri de căldură Se stârnește panica in aer. Ne ajunge într-o clipa, Dorinta de a sta în apă, Iar disperarea de dogoare-n suflet sapă. Pe maluri amețite de arșiță, Avem chef numai de

Mână la tâmplă. Rugă prea pătimașă. DOMNUL ascultă. Sportiv în extaz. Zile prea glorioase. Gând spre glorie. O scoică albă, o mare agitată. Vine furtuna.

Tiptil, apare când ești-n pampers iar mama te mângâie ușor pe creștet. La școală pe obraz apare, când ești prea supărat la socotit. Dragostea de-ți vine neașteptat-n cale, apare imediat pe al

Peștișor grăbit. Valuri înspumate. Vine furtuna. Trunchi prea bătrân. Ramuri picate jos. Adio, frunze. Curcubeu pe cer. Lumină orbitoare. Speranță și vis.

Grăbit bobocul agitat, cade-n cioc- se roagă la zei. Rochie de voal, imaculată de ani. Miros de floare. Pipa mâhnită se uită chiorăș la moș. Ia o pauză.

Să lupți pentru o idee, La ce ar folosi? Când lumea asta-i strâmbă, Și strâmbă va sfârși. Să lupți pentru o speranță, Dar dacă-i în deșert? Mințind cu atâta nonșalanță, Pot oare-n viață să

Te poți pierde în marea agitată, ca o sirenă,fără motiv. Glasul de nai al dorinței se tolănește pe nisipul cald. Durerea face plajă tulburată, Speranțele mocnesc,nu mai ard. Sufletul, scărbit

Demult, tare de mult pe satelitul Titan existau trei provincii conduse de trei împărați: Boschete - Împărat, mai mare peste coline, verdețuri și spații verzi, Cârtiță - Împărat, șeful canalelor,

Viața asta-i un rahat, simplul nici nu are sens. Peste proști de ai călcat, la creier ai doar condens. Nu-ți miroase deloc bine, pentru că ești o intrusă. Nu ai simțurile prea fine, pe

Mi-e scârbă de aceste vremuri hâde, Când nici nu ai ce să mai zici. Și parcă îți vine acum a râde, Suntem în univers prea mici. Mi-e lehămite de tot ce mă înconjoară. E trist,dar asta

Sex,mâncare și dormit, Asta-i țelul tău în viață. Te scoli și mai obosit, Ești o mare nătăfleață. Dormit,sex și mâncare, Este oare de folos? Poți să mi te dai tu mare, Nu ai fost în viață

Ai o privire goală de statuie împrumutată de la niște boșimani. Îți sare nervul prea nemotivat, sufletul este rănit de mulți dușmani. Clipești precum un far străvechi din ochii roșiți de

Femeia, bărbatul căpușe, abundă în zona noastră aceste soiuri. Banii jos, ochii la ușa, ulii și trântorii apar roiuri, roiuri. Avem o femeie căpușe cu stil îi taxează pe aleși cu

La teatrul Bolero din ținutul Rococo s-a pus un afiș cât toate zilele care anunța scoaterea la concurs a unui post de Director pentru această instituție. Fostul Director al teatrului, tenorul Puci, a