Poezie
Oare
1 min lectură·
Mediu
Și norii plângeau cu lacrimi albastre
Și luna murea înecată în mare...
Tăcuseră demult toate vorbele noastre,
Chipul tău se pierduse-n ninsoare.
Și luna murea înecată în mare
Și ceru-mbrățișa dimineața străină...
Îți căutam privirea pierdută în ninsoare
Ca un copil cu suflet fără vină.
Și ceru-mbrățișa dimineața străină
Și răscoleam parfumul tău pe pernă,
Ca un copil cu suflet fără vină
Așteptând în zadar fericirea eternă...
Și răscoleam parfumul tău pe pernă
Și dorințele mele se topeau în ninsoare...
Mă gândeam - nu există fericire eternă!
Și norii mă-ntrebau de ce oare...
002076
0