Și norii plângeau cu lacrimi albastre
Și luna murea înecată în mare...
Tăcuseră demult toate vorbele noastre,
Chipul tău se pierduse-n ninsoare.
Și luna murea înecată în mare
Și ceru-mbrățișa
E târziu pentru noi, pentru mine-i târziu
Să alerg după vise ce se mistuie-n zori...
Dar tot alerg mereu pe-același drum pustiu,
Când luna rătăcită răsare dintre nori.
Te zăresc pentr-o
Nu mai știu. Am uitat cine sunt, cine ești…
Dar m-am trezit ținându-te de mână!
Te priveam și știam negreșit ce-ți dorești
Și pluteam numai noi printre raze de lună.
Și-ți zâmbeam, îmi zâmbeai
Parfumul tău m-a-nvăluit tăcut
Când te-am pierdut a nu știu câta oara...
O lacrimă în palmă mi-a căzut
Și m-amăgesc cu fumul de țigară.
Și mâna mea întinsă către tine
Se-opreste-acum pe gura
Eu sunt o poveste de dragoste
citită dar niciodată înțeleasă.
Sunt gândul tău nerostit,umbra ta.
Sunt valul fierbinte întors mereu la țărm
și picătura de ploaie plângândă pe-o margine de
În dimineața asta gândesc albastru
Am găsit sub pernă flori de nu-mă-uita
Pe noptieră, trandafirii împrăștie parfum bărbătesc
Simt urme de pași prin nisipul din clepsidra
Undeva, pe umărul stâng,
Zâmbet
Mi se părea că-ți simt răsuflarea
foșnind printre frunzele moarte,
așteptam norii să mă plângă
cu stropi de fericire.
Acolo, in gheața ciudată a ochilor tăi
simțeam aprinzându-se
Mi-au căzut petalele...
Frunzele bârfesc o cioară de pe ramura șefă.
Tulpina citește o carte de-aventuri.
În pământ, rădăcinile au amorțit din lipsă de imaginație.
Uneori bate vântul
CÂND....
când țipătul tău
mi-a sfâșiat timpanul,
când lumina din ochii tăi
a răsărit asupră-mi,
când lacrima ta dulce
mi-a înecat inima,
când gurița ta umedă
mi-a sărutat
Cu palmele lipite de obrajorii tai,
simt intre umeri aripi cum imi cresc
si as putea sa zbor pana la norii rai
si intunericul din lume sa-l opresc.
Cu buzele arzand pe fruntea ta,
as fi
