Poezie
Post scriptum
1 min lectură·
Mediu
Se lasă răcoare.
Am sângele bolnav
și plânge de frică.
Irigă-mi venele cu apă
de mare,
dă-mi cu nisip pe gene
și sare pe buze,
prinde-mi stâncile-n păr
și descântă-mi ochii
cu ramuri de salcie plângătoare.
Mi-e frică de moarte.
Nu pleca!
Sărută-mă încet,
apăsat
Și lasă-mă la o margine
de hotar
să mă-nvelesc
cu amurgul.
Dispar în 30 de secunde...
023136
0
O imagine frumoaă.Un gând vis ce se lasă impregnat în ființa iubitei.
Nu pleca!
Sărută-mă încet,
apăsat
Și lasă-mă la o margine
de hotar
să mă-nvelesc
cu amurgul.