Tristețea este ieftină
Acolo, în partea stângă, unde toți oamenii au o inimă eu am lăsat rândunelele să-și facă cuib. Azi m-au luat în zborul lor să-mi arate cum tristețea își învârte cercurile negre printre
Valsul pe apă
Mi-am îndesat sufletul într-o cutie de carton și-am prins deasupra o funda albastră. Am ezitat: Poate era mai bine să presar fluturi și flori. Am pus cutia într-o barcă Să rătăcească prin
Post scriptum
Se lasă răcoare. Am sângele bolnav și plânge de frică. Irigă-mi venele cu apă de mare, dă-mi cu nisip pe gene și sare pe buze, prinde-mi stâncile-n păr și descântă-mi ochii cu ramuri de
Albastru
Credeam ca idealul e cerul albastru și tot dorindu-l mi-a rămas albastrul in priviri,pe maini și-ntre gene. I-am pastrat scanteia în suflet. Pe atunci nu-mi pictam chipul, nu învățasem
