Jurnal
Tăcerile
1 min lectură·
Mediu
Þi-am mângâiat sufletul
cu arcușul
tăcerii mele,
te-am mângâiat cu mine.
Dar ai ales
să vezi în mine pe altcineva.
Nu m-ai lăsat
să îți fac cunoștință
cu cea care sunt
în realitate.
Acum am mâinile înghețate,
acum nu mai
contează nimic.
062.748
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Ceban
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 42
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Ceban. “Tăcerile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ceban/jurnal/13928617/tacerileComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O retrospectivă aproape dezarmantă asupra unei încercări eșuate... :-) Acel “nu m-ai lăsat” nu mă aruncă în tăcere și mă face să întreb dacă e mai bine să aștepți să te lase altcineva să îi faci cunoștință cu... ori să ieși din această moară (ca la jocul de țintar) a tăcerilor prin renunțarea la a depinde exclusiv de cineva, de o natură divină sau nu. Așa înțeleg pluralul din titlu raportat la conținut. Evident, este o întrebare printre alte puncte de vedere posibile.
0
Ai perceput mai înalt decât putem reda eu. mulțumesc.
0
barbatul pe care il iubesc eu mi-a spus odata: eu nu cant pentru tine, de cate ori eu cant, eu cant la tine..
e cea mai frumoasa declaratie de dragoste, indraznesc sa spun, pentru ca barbatul meu e muzician si canta dumnezeieste..
cu incarcatura asta, poemul tau de iubire ma doare, e dureros, si, asa cum si monica spune mai sus atat de fin, ca sa-ti aperi tacerile, se intampla si sa lupti sa te cauti si sa te regasesti dincolo de cuvinte, pentru ca uite, atat de frumos spui si tu, tacerile trebuiesc cultivate, pentru ca iubirea desavarsita e dincolo de ele..
daca personajul tau are asemenea sensibilitate in a percepe sunetele fine, trebuie sa aiba si puterea de a-si reinventa, recompune propriile taceri..
cu placerea lecturii,
Linea
e cea mai frumoasa declaratie de dragoste, indraznesc sa spun, pentru ca barbatul meu e muzician si canta dumnezeieste..
cu incarcatura asta, poemul tau de iubire ma doare, e dureros, si, asa cum si monica spune mai sus atat de fin, ca sa-ti aperi tacerile, se intampla si sa lupti sa te cauti si sa te regasesti dincolo de cuvinte, pentru ca uite, atat de frumos spui si tu, tacerile trebuiesc cultivate, pentru ca iubirea desavarsita e dincolo de ele..
daca personajul tau are asemenea sensibilitate in a percepe sunetele fine, trebuie sa aiba si puterea de a-si reinventa, recompune propriile taceri..
cu placerea lecturii,
Linea
0
Mă surprinde reacția dumneavoastră, cum și cea a Monicăi. Pentru mine, ceea ce am scris aici este aproape că o tăcere, o stare, o emoție... Nimic mai mult. Mulțumesc.
0
revin, elena, ca sa intelegi ca sunt oarecum solidara cu personajultau:tacerile sunt dincolo de cuvinte doar atunci cand dragostea e dumnezeiasca intre femeie si barbat. tacerile acestei femei sunt garantia dragostei ei fata de barbat. barbatul nu i-a priceput tacerea..
de aici amarul si frigul care a cuprins sufletul femeii..
asa am inteles eu poemul acesta. versurile stau dovadă. si adaugasem,\"daca personajul tau are asemenea sensibilitate in a percepe sunetele fine, trebuie sa aiba si puterea de a se reinventa, recompune, din propriile taceri..\"
adica, am incercat sa-i transmit acestei femei atat de speciala ca forta sta in ea si ca daca va fi nevoie, va renaste prin propriile-i forte. :)
o zi buna sa ai, elena
Linea
de aici amarul si frigul care a cuprins sufletul femeii..
asa am inteles eu poemul acesta. versurile stau dovadă. si adaugasem,\"daca personajul tau are asemenea sensibilitate in a percepe sunetele fine, trebuie sa aiba si puterea de a se reinventa, recompune, din propriile taceri..\"
adica, am incercat sa-i transmit acestei femei atat de speciala ca forta sta in ea si ca daca va fi nevoie, va renaste prin propriile-i forte. :)
o zi buna sa ai, elena
Linea
0
pentru revenire și pentru gândurile frumoase lăsate aici.
0
