În loc de început

Străzile au devenit un fel de polițe pentru congelator. Pielea a început să prindă o crustă, a început să amorțească, să doară. Aș fi putut crede că nu îmi mai aparține. Am intrat într-un autobus ca într-o mănușă de oameni cu pielea fierbinte, carnea lor caldă lipită de a mea îmi aducea fericire. Orice pas pe care îl făceam era animat de o anumită dorință. Rămășițele vieții mele, regretele toate, pe care nu le-am primit în țesuturile subconștientului, mi s-au adăpostit involuntar în măduva oaselor și au început să mă devoreze din interior. Rutina cotidianului este o fereastră spartă într-un ianuarie friguros. Literatura ar fi o salvare, dar literatura de azi nu își adeverește valoarea. Scriitura mea, a ta, a tuturor celor care o fac, aduce declinul cuvîntului.