ELENA CEBAN

În zori mi-am asasinat iluziile. Rece, calm, fără să le observ irișii măriți. Am legat gulgiul la gură Și le-am îngropat în abisul zilei de ieri. Mă simt ca o placă funerară.

Cerul e în travaliu! Mi-e frică că va naște un copil mort. Disperarea și Frica mă cară pe jos, Mă lovesc cu picioarele și rîd isterice. Cerul e în travaliu! Însîngerată îngenunchez lîngă mîndria

Nuanțe Zbor De aripi frînte Neant , pasiune și cîntec Penetrează cu iluzie Cenușa viselor verzi Cădere Clepsidră Finit de infinită Strecurătoare de secunde Numără picăturile amare

Rămîi o vreme... Era o minunata dimineata de aprilie.Dimineata dintre acelea care iti injecteaza o doza dubla de

Mă întreb unde ți-e începutul și unde sfîrșitul?Mă urmărești noapte și zi ca o fantomă,iar capul meu își pierde forma rotundă.Mi-am mutat ochii la spate ca să te pot privi dar mi-am dat seama că

-Ce culoare are sărutul? -Coloarea dragostei. -Dar ce culoare are dragostea? -Culoarea ochilor tăi, a buzelor, a parfulului, a lumii întoarsă pe dos.

Dragostea maea zdrențuită se mișcă oloagă cu oghii scoși cu genunchii zdreliți cu inima măcelărită lihnită spre hîrbul fiarelor pentru un os de speranță.

La fiecare masă îmi servești acelaș terci din Plumb condimentat cu \"flori de mucigai\" Îmi răsună în urechi rîsul isteric al rapsodiilor Port sub inim plodul unei iluzii predestinat