orgoliul mi-e lovit intr-o clipa de neatentie
Ma-nchid ,petrec clipe de neuitat parca-s in perioada de detentie
Scarbit de regrete,altii se-ncumeta
Sa-mi explice ce-i ratiunea,inima mea e
dă-mi oxigen,trebuie să respir
înc-o dată gândurile-mi atârnă de un fir,
ce pot să fac,vreau doar să-ți vorbesc
ce crezi tu mă face să zâmbesc.
este plăcut,faptul că pot să sper,
la mai mult
oare aș fi acolo,dacă tu vreodată m-ai chema,
oare aș fi acolo,doar să știu că sunt în urma ta
ce ai face dacă într-o clipă aș fi cum ți-ai dori?
ce ai face dacă tot ce-aș spune aș
mă tem,speranța-mi trece-n timp
tot mai greu apasă
tristețea sufletul,iar eu încep să simt
cum durerea nu mă lasă.
aștept...dar tot mai mult observ că-i în zadar
când nici măcar nu am pe cine
se scalde teama-n ochi și știu c-am să-i închid,
să nu privesc cum mă inec în propriu-mi infinit, de lacrimi și dorințe de-a merge mai departe, de zâmbete-ntristate și
te stingi ușor,noaptea e albă/drumu-ți este așternut/lacrimile-n ochi se scaldă/cât esti de dulce n-am știut/mi-e dor de inc-o alinare/parcă simt ce iți dorești/deși durerea e prea mare/tu ai puterea
