Poezii

orgoliul mi-e lovit intr-o clipa de neatentie Ma-nchid ,petrec clipe de neuitat parca-s in perioada de detentie Scarbit de regrete,altii se-ncumeta Sa-mi explice ce-i ratiunea,inima mea e

mi se pare o prostie acest site de poezie, deși scriu de ura,lacrimi,teamă nimeni nu ma baga in seama

dă-mi oxigen,trebuie să respir înc-o dată gândurile-mi atârnă de un fir, ce pot să fac,vreau doar să-ți vorbesc ce crezi tu mă face să zâmbesc. este plăcut,faptul că pot să sper, la mai mult

oare aș fi acolo,dacă tu vreodată m-ai chema, oare aș fi acolo,doar să știu că sunt în urma ta ce ai face dacă într-o clipă aș fi cum ți-ai dori? ce ai face dacă tot ce-aș spune aș

mă tem,speranța-mi trece-n timp tot mai greu apasă tristețea sufletul,iar eu încep să simt cum durerea nu mă lasă. aștept...dar tot mai mult observ că-i în zadar când nici măcar nu am pe cine

pot fi și cineva, mă pot încadra în limitele unei lumi care nu este a mea

un chip trist,un zâmbet trecător, o viață transparentă doar pentru decor, o mână ce-ntinde doar durere ca și când, o secundă e tot ce

se scalde teama-n ochi și știu c-am să-i închid, să nu privesc cum mă inec în propriu-mi infinit, de lacrimi și dorințe de-a merge mai departe, de zâmbete-ntristate și

te stingi ușor,noaptea e albă/drumu-ți este așternut/lacrimile-n ochi se scaldă/cât esti de dulce n-am știut/mi-e dor de inc-o alinare/parcă simt ce iți dorești/deși durerea e prea mare/tu ai puterea