Poezie
destul
1 min lectură·
Mediu
după o noapte în care ai alunecat în spatele lor
să deschizi ochii
și să vezi doar pereții albi ai stomacului
rumegând necontenit zilele toate
în care ai fi putut să te ridici de la masă
și cu aceeași senzație de foame ascuțită în gât
să le spui că ți-au obosit tălpile de pășit
ți s-au îngrețoșat palmele de atingeri
iar inima a încetat de mult să mai respire
că strângi între dinți doar timpul rămas
pe care ai vrea să-l întinzi ca pe o gumă mestecată
să-l umfli să-l faci balon
și să te închizi în el definitiv
să te trezești într-o dimineață
cu certitudinea că pământul se sprijină pe tine
ca o tumoră imensă
respirându-ți prin nări prin piele prin gură
și să adormi la loc cu o senzație grea de sațietate
043.760
0
mcm