doar nopțile

când ne iubim pe podeaua rece printre cuvinte

sensuri pătrund în piele în tălpi între degete

rămân pentru o vreme apoi se duc

iubirea dispare

iar noi ne ridicăm din umbre contopiți și desăvârșiți

în camera goală un scaun și vocea lui camaron

nopți în ritm de flamenco

ni se așează în ochi și în cutele pielii

în spatele pereților pulsatili un cântec despre iubire

și dansul până la capătul ei

cui îi pasă dacă murim

cui îi pasă dacă iubim

doar nopțile ne trăiesc veșnicia

ziua bate în ferestre

ne țipă în ochi

și ne zgârie pe tălpi

chiar în locul unde ne-am tatuat fiecare numele celuilalt

Comentarii (2)