Poezie
prea târziu
1 min lectură·
Mediu
ne-am trezit pur și simplu.
ne-am privit mirați ca și cum
în locul acela nu ar fi existat vreodată
lumină. cuvânt. îmbrățișare.
viața.
părea că ar fi trecut doar o noapte.
ieftină. atât.
un ochi străin pătruns în noi decoja fără ezitări
iubirea devenită o lămâie cu miez găunos.
ne-am privit încruntați ca și cum
în locul acela nu ar fi existat vreodată
acasă. dimineți. visuri.
copilul.
brusc pereții au dispărut.
tavanul devenit cer noros acoperea cu tunete infernale
defazajul strigătelor noastre.
și al inimilor.
undeva într-o umbră de nor un copil plângea.
copilul nimănui.
în cercul vieții devenit prea strâmt
nu mai era loc pentru el.
și nici pentru noi.
prea târziu ne-am trezit din nou.
trecuse timp și parcă
un alt ochi ne străbătea acum. îmbătrânit.
un ochi care nu mai putea zări decât locul acela
și într-un vag contur de fereastră
un chip înlăcrimat de copil.
023.812
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Solan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Solan. “prea târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/poezie/13953463/prea-tarziuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ESda, un fel de prabusire in eu si ratacire, trecere inutila precum spui, dupa ce iubirea dispare si tot ce s-a construit prin si in jurul acestui sentiment se naruie, dezbracand de orice sens cercul vietii si incarcand-ul doar cu regrete intr-un acel prea tarziu in care se produce totusi trezirea...multumesc pentru lectura si semn.
elsa
elsa
0
frumoasă imaginea copilului regăsit în conturul de fereastră!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu