Deșertăciune

primele doua versuri: atesta viata in trup, puterea carnii de a simti natura si alte mangaieri.
versul trei: concluzie personala. (ti-o impartasesc de altfel)
versul patru: strigatul spiritului fiecaruia (sau numai al tau) din neputinta de a gasi raspunsuri (raspunsuri? aiurea spus). din neputinta de a gasi simtire in ceva. in orice!!

mie mi-a facut placere ce am citit.
o floare de mar..

Si mie mi-a facut placere comentariul tau, Raul. Iti multumesc. \"Raspunsuri?\" Bine spus! Doar cel care nu-si pune intrebari si nu cauta raspunsuri, nu simte! Acela primeste pedeapsa unui suflet steril...

Primele doua versuri mi-au placut foarte mult. Al treilea e practic un citat, in general se refera la caracterul efemer al trecerii noastre pe pamant. Ultimul vers te duce cu gandul la \"cogito ergo sum\". Tu conditionezi \"Doar cel care nu-si pune intrebari si nu cauta raspunsuri, nu simte!\".
Pana la urma \"Desertaciune\" indeamna la renuntare sau dimpotriva, la intrebari ?

Poezia mea este o confesiune. Nu indeamna nici la renuntare, nici la intrebari. Este doar un strigat, disperarea celui ce a inteles (prea devreme) ca totul este desertaciune. Ultimul vers care este o intrebare exprima de fapt conditia umana. Daca vrei, confesiunea mea indeamna la meditatie...