fără tine

stau ghemuită pe podeaua bucătăriei realitatea se lichefiază astăzi tristețea mea de fond s-a lățit ca o baltă înecându-mi fiecare segment de trup inima zvâcnește numără zile și nopți pe lângă care voi trece fără tine prin ochi memoria îmi iese ca un periscop sondează împrejurimile așezat la masă sprijinindu-ți în palme bărbia mă privești cu ochi întunecați dorința lor îmi cutremură lumea mă prăbușesc din brațele tale din nopțile adânci din zilele pline de noi îți aprinzi o țigară începi să scrii să mă scrii stau agățată de privirea ta neagră senzuală pe podeaua bucătăriei timpul s-a curbat lumea văzută de la nivelul solului capătă dimensiuni gigantice tu ești acolo undeva înăuntrul ei gândul ăsta mă liniștește mă ridic îmi aprind o țigară în fond mai e și mâine o zi