Eftimie Andrei

Nu îmi pot lăsa gândurile seci Goale, adormite prin maidane Gândurile moarte, imagini neclare Lumini și umbre Plante otrăvitoare Zâmbete șterse Telefoane ocupate Și valuri de ploaie. Prin

Nu știi ce-i bine pentru mine. Lasă-mă să-mi văd sângele-mprăștiat, Să-mi dau cu capul de pereți Să plâng, să râd, să urlu dezolat. Fuga nu ajută la nimic - negândul. Dă-mi o praștie și-l voi

ești un cuțit un iatagan sau poate doar un cutter pe neașteptate mă înjunghii-n piept adânc, spre inimă te răsucești spinteci mă scobești îmi vrei inima s-o iei acasă și

Lacrimi topite mi le torn gloanțe, Dinții mi ascut după modelul felină, Unghiile scurte mi le cresc gheare, Mă transform încet într-o mașină de lupta. Sunt un vânător, un predator, Lupt pentru

M-am rătăcit În mintea ta! Te rog, Lasă-mi o portiță Pe unde să pot pleca... Vreau să ies ...să scap... Vreau să trăiesc!!! ...Și timpul trece... ...Sunt tot mai confuz... ...Timpul

Dumnezeu nu știe cine sunt! Doar un grăunte mic, îngenuncheat. Insignificantă picătură din ocean! Și totuși, eu sunt TOT! Sunt mare, Un nimic... Doar Dumnezeu! Nu plâng; Soartă

Un melc mă plimb încet, flegmatic; sau zbor o mămăruță. O rază solară sprinten fug, Și-n hintă zburd copil, strig \"uța\"! Mă-ntind, cuprind nimicul și-l îmbrățișez. Pentru o picatură de

Stau singur și privesc Aurora boreală Cum se stinge. Se întunecă. E frig și e noapte. Îngheț. Mi-e frică de soare, Trăiesc până mâine, Zâmbesc fără teamă Spre zorile din

Mă plimb pe-o potecă din nori, Întins lânga tine pe-o fâșie de rai... Lasă-mă să strau așa măcar câteva clipe... Câteva ceasuri... câteva zile... o veșnicie... Mă misc acum; nu mai stau

am o gheara în piept, ma sfâșie când respir nu mă mai pot uita în față drept, și mă simt gol, cum cad jos: mă sting. tânjesc după o lacrimă, să o simt gheață cum îmi curge pe obraz în

Sunt rupt, sfâșiat, Jupuit de viu. Vreau doar să dorm, Să nu mă mai trezesc. Cad. Cu capul de pereți, Pe genunchii-ngenunchiați. Lasă-mă să mor, Să nu mă mai trezesc. Întins pe jos, Cu

Cu ochii-nchiși Te văd plecând, Cu ei deschiși M-aud plângând. Încerc să-mi țin respirația, Dar nu pot să mai respir. Înghit în gol, fără salivă Mă-nec încet, sunt un cimitir. Mirosul

Departe vreau să fug, Să uit de tot ce-a fost În lumea mea până acum. Să fug departe vreau acum, Să uit de tine și de mine... Te rog, dă-mi drumul, vreau să uit... Nu vreau să mă

Sunt fericit, visez Că sunt în paradis... Iar tu... doar îmi zâmbești Muză de nedescris! Și stau pe-o canapea Bătrână și roasă, Pentru că ea prezența În camfor ți-o păstreză. Pentru

Să fac un pas Să-ntrec obsesia... Să mor, să nu te vreau, Să fi nimic acuma. Ești doar un geam În furtuna-nsorită; Defapt eu vreau Doar liniște deplină... Eu nu mai cad, M-am

Mă plimb pustiu, pe străzi singuratice, Un gol atârnă, lângă mine, crispat. Nu vreau să mă mai târăsc pe covorul din ace Norul trecutului e mort... EA l-a înmormântat. Buimac, prin ceață,

Și știu că totul se va termina Curând, curând, Apele nu vor mai curge, Furtuna se va împrăștia Și știu că totul se va termina Curând, curând. Când tu vei fi plecat departe Și eu voi găsi

De ce mă-nvârt În cercuri repetate? Încerc s-adorm... Nu cred că se mai poate Mi-a intrat ceva în ochi, Nu pot să-i mai închid; Vreau s-adorm, cu pleoape moi, Cu brațe grele, să cad în