Poezie
Undă
1 min lectură·
Mediu
Cu ochii-nchiși
Te văd plecând,
Cu ei deschiși
M-aud plângând.
Încerc să-mi țin respirația,
Dar nu pot să mai respir.
Înghit în gol, fără salivă
Mă-nec încet, sunt un cimitir.
Mirosul tău, imaginat,
Mă-nvăluie treptat
Și m-adoarme fericit,
Căci din nimic te-am găsit
Adierea ce te spulberă
E suflul cald al altcuiva
Ce inima-nghețată
Mi-o-ncălzește acuma.
Doar o frunză-ngălbenită
Ce se ține-n pețiolul șubred,
Și cade la prima zdruncinătură
Dispare-n ceața amintirilor mute
002305
0