Înalțarea căderii [sau] Cine i-a dat dreptate negrului?

mîndria căzută din cer, cîntă imnuri de libertate la urechea Omului căptușită de ceară și pene sfințite... Omul se oprește și mulțumește cerului de șobolanii cu care împarte o bucată de anaforă, de acel ochi scos care-l ducea în ispită și pornește mai departe în robia cunoscutei necunoașteri, Lumina își trecu milos o rază pe sub gene... mai cată spre amenințările de sus și se ia soră de cruce cu noaptea, și acum desconsiderată din cauza tonalității sale întunecate.