Poezie
Mă locuiește
Dincolo de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
Mă locuiește nemilos singurătatea,
Speranțele-mi s-au stins pe rând
Și, uneori, îmi regăsesc dreptatea
Dormind, visând sau doar cântând.
Mă locuiește necinstit o piază rea,
Un soi de-a blestema frumosul
Și teamă-mi e că n-aș putea avea
Puterea să-mi îngrop în țărnă, osul.
Mă locuiesc toți demonii din lume
Căci și-au găsit în mine tihna lor
Și eu sunt o planetă fără nume,
Sunt colțul unei străzi a târfelor.
Mă locuiește amorțită neiubirea,
Un gol cât Universul în simțiri...
Din când în când îmi ostoiesc neștirea
Visându-ți mâinile cu degete subțiri.
Mă locuiesc adânc tristețile cuminți,
Nici lacrimi n-au mai curs demult.
Ah, ce n-aș da ca tu să mă mai minți,
Să tac și ție să îți pară că te-ascult!
002.204
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Zalle
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Zalle. “Mă locuiește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14075926/ma-locuiesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.