Poezie

Dorința

Dincolo de cuvinte

1 min lectură·1 iulie 2015

Mediu

unei poetese irascibile

zisă și Raisa de pe Strei

Poeta de pe Strei, vai, mă desfide,

Săgeți aprinse-n inimă-mi aruncă

Pentru că n-am iubit-o mai cuminte

Și nici nu i-am îndeplinit poruncă,

Dorința de-a rămâne bardul suav,

Atletul rimei pururi lăcrimate!

Cum aș putea, din ultimul gângav

Să redevin mult veneratul fante?

Îți jur, nu te-am dorit căzută langă,

Afară, pe un prag cu ochii-n soare,

Deschisă-nchisă ori făcută mangă…

Doar te-adoram cu vie nesperare!

Șerbet și-alte dulcegării – o sută –

Am să-ți aduc de mâine negreșit,

Căci, Doamne, nu te vreau o tută.

Mă iartă deci, Raisă, ți-am greșit!

Ca ieri, parcă, te luam fecioară,

Erai cam nu știu cum și nu știu ce.

Acum cu merele pitite, bunăoară,

Îmi ești poeta cea mai coaptă, bre!

Mai vreau ca-n cel din urmă ceas

Tu să pricepi nefericirea mea!

Că te-am iubit cu totul și-n extaz

Virtuala mea nevastă-mielușea!

002.198

Eduard Zalle. “Dorința.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14074139/dorinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.