Poezie
Nimicul absolut
Din vremurile mele
1 min lectură·
Mediu
Doarme amiaza răstignită-n grădină,
Cercuri de fum naște pipa bunicului,
Am dedicat ziua asta-ntreagă nimicului
Și-mi doresc letargia, un veac să mă țină!
Cum vine că nici tu n-ai nimic de făcut?
Ai zice că ne-am vorbit dinainte.
Aritmetica asta e simplă și prinde
Golul tău cu al meu – nimic absolut.
Ochelarii de cal ne vin de minune,
Acum că și-așa ne-am smintit
Și mă rog, mă-nchin nimicului însutit
Să crească spornic ca-n vatră o pâine.
Dorm și florile blegite de-a valma,
Doamne, ce letargie sublimă!
Pe o frunză, o insectă infimă
Îți freacă nasul minuscul cu palma.
Ți-aș lăsa ție nimicul pe mână,
Dar mi-e teamă c-ai să fugi în apus
Când doarme amiaza cu totul și-i dus,
Soarele-i dus să se culce sub Lună.
002.328
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Zalle
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Zalle. “Nimicul absolut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14072831/nimicul-absolutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.