Poezie
Un soare autist
Din vremurile mele
1 min lectură·
Mediu
Mi-a înghețat speranța un soare autist,
Nu pot percepe lumea așa cum este ea,
Drept care, fără voie, eu însumi un lutist
Mi-am suprimat lăuta în cămăruța mea.
Amanetează-ți morbul de-a nu-nțelege rostul
Venirilor pe lume în veac asexuat
Și vezi cum râde prostul, cum plânge și neprostul,
Și parcă dintr-o dată vederea mi s-a luat.
De-aceea presupun, nu pentru c-aș cunoaște,
E lumea asta-nchisă în al uitării cufăr
Și eu mă-nchin cu râvnă unor vetuste moaște,
Dar chiar și-așa se-ntâmplă prea deseori să sufăr.
Mi-a înghețat speranța un soare autist,
Nu pot percepe lumea așa cum este ea,
Drept care, de nevoie, eu însumi un artist
Mi-am suprimat tăcerea în cămăruța mea.
002.338
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Zalle
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Zalle. “Un soare autist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14072022/un-soare-autistComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.