Poezie
Cântec de Paști
Din vremurile mele
1 min lectură·
Mediu
Peste marginea tăcerii, lung răsună mândru glas:
„- A-nviat Iisus din moarte și cu noi El a rămas!”
Fără nicio-mpotrivire curg pe ochii lumii lacrimi,
Nu e loc de amăgire, de minciuni și nici de patimi.
Ropote se-aud în vale, clopotele iarăși bat
Și-o deplină armonie se întinde peste sat.
Faceți toți din noaptea asta înc-o oază de lumină,
Candela aprindeți iarăși către bolta cea senină!
Să-mpărțim această taină și celor ce se-ndoiesc
Și uitând chinul durerii, eu le spun că îi iubesc!
Primăvara se întoarce cu toți teii dați în floare,
De pe ape, brusc, furtuna se transformă într-o boare.
Peste marginea tăcerii, dulci ecouri mai răzbat
Precum frământarea mării: „- Adevărat a-nviat!”
002.259
0