Poezie
Transcendental
Zăpezi siberiene
1 min lectură·
Mediu
Dormeam transcendental, amorfic,
Lungit în brazda de curând săpată.
De-ar fi plouat, ar fi crescut adonic
În ochiul meu un trup frumos de fată.
Jur-împrejur curg visele de-a rândul
Ca bărcile pescarilor pe mare
Și-n depărtări nu deslușesc pământul,
Ci numai umbra ta nemișcătoare.
Aș fi-ncercat planeta s-o opresc
Din mersul ei de felin spre asfințit,
Dar am simțit nevoia unui gest prostesc
Și-n ochi, trupul copilei mi-a murit.
Deoadată se sfărâmă somnul greu,
Transcendental m-am înălțat la stele
Și timpul s-a oprit din drumul său,
Și umbra ta a prins luciri de acuarele.
Dormeam transcendental, amorfic,
Lungit în brazda reavănă și vie.
De-ar fi plouat, ar fi crescut nevolnic
În ochiul meu un fir de iasomie.
001.258
0