Poezie

Rece

Suflete pe tarabă

1 min lectură·21 iunie 2013

Mediu

Mi-este rece peste trup,

Sufletul, din crengi îmi rup.

Ea îmi cântă și mă minte,

Chicotind, râzând cuminte

Într-o zi de vară rece

Și urâtul nu-mi mai trece,

Iar de sus, un cer străin

Îmi rânjește cabotin.

Mi-este rece peste mâini,

Sufletul îmi rup cununi

Și îmi crește-n ochi o floare

Cu petale de-ntristare,

Cu petale de-adormire.

Ea-mi vorbește de iubire

Aruncând cuvinte-n jur

Fără formă și contur.

Mi-este rece peste pleoape

Și îmi crește-n sân un șarpe,

Șarpele zilei de vară

Învelit în solzi de ceară.

Dar ea cântă și mă minte,

Vise și iluzii vinde

Cu înverșunare oarbă

Într-o piață, pe tarabă.

Mi-este rece și târziu,

Și m-a îngropat de viu

Gura ei cântând cuminte,

Vai, aceleași reci cuvinte!

001.841

Eduard Zalle. “Rece.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14031747/rece

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.