Poezie
Mi-e sufletul...
Poeme de aruncat la gunoi
1 min lectură·
Mediu
Mi-e sufletul un câmp nemaisfârșit
Pe care-mi zburdă visele zglobii
La ceas de taină, stins, nedeslușit
Când dorm cu toții: oameni și copii.
Mi-e inima o mare-nvolburată,
O zbatere a valului de val,
Iar tu cu-nfrigurare necurmată
Mai tragi și astăzi podul de la mal.
Mi-e capul plin de vechi fantasme
Ce-mi dau târcoale ne-ncetat,
Coboară zânele din basme
Și-mi intră-n casă pe-nserat.
Mi-e sufletul un câmp nemaisfârșit
Pe care-mi zburdă visele zglobii
La ceas de taină, stins, nedeslușit
Când dorm cu toții: morți sau vii...
001.934
0