Poezie

Bărbatul-șarpe

Poeme de aruncat la gunoi

1 min lectură·3 iunie 2012

Mediu

Mă tot ceartă un nebun,

Șarpele e un bărbat.

Sufletul vreau să-mi adun

Și n-am vreme de lăsat.

Iar mă judecă nebunul,

Șarpele cu chip de om,

Mă îmbată cu parfumul

Poamei ruptă dintr-un pom,

Smulsă din grădina Evei,

Cea din coasta lui Adam

Și mă-ntreb: cu mine ce-i?

De lăsat, vreme nu am.

Șarpele mă știe bine,

Căci îmi este prea aproape,

Uneltind, sperând că vine

Timpul când voi trece ape,

Apa mare de pe urmă,

Marea ultimului prag

Și mă pierde el de turmă,

El, bărbatul cel mai drag!

Șarpele, mărul mi-ascunde,

Ochii, inima iubitei.

Mă întreb și când și unde

Voi mușca fructul ispitei?

Poate-așa ar fi mai bine.

Sufletul vreau să-mi adun

Și-așteptând vremea ce vine,

Mă tot ceartă un nebun...

002.415

Eduard Zalle. “Bărbatul-șarpe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14008532/barbatul-sarpe

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.