Poezie
Păcat
Poezii din vremurile vechi (1977-1990)
1 min lectură·
Mediu
Știu că mai trăiește undeva femeia
Pentru care eu nu am cântat.
Lacrimile mele reci mai simt furia
Versului nervos și cadențat.
Știu că pentru ea această stare
Are o valoare de ecou
Și că eu, rănit de-această clipă,
Mă îngrop în stihul cald și nou.
Iar când totul nu era hazard,
Ci doar lacrimă și suflet, și iubire,
N-am iertat femeia care iartă
Și mă-ngrop câinește-n amintire.
Chinul meu e-o mare mult prea lină,
Iar păcatul meu e-un munte sfânt.
Te iubesc, femeie necântată,
Și-ncepând de astăzi am să-ți cânt.
Știu că mai trăiește undeva femeia
Ce-a iubit poetul blestemat.
Versul meu a spart acum tăcerea
Pentru care-atunci nu a cântat.
004.969
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Zalle
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Zalle. “Păcat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/14008317/pacatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.