Poezie

Tănțica

Inscripție pe gheață

1 min lectură·14 ianuarie 2012

Mediu

Tănțica are har, are talent.

Iubitul ei, locotenent,

Chiar o iubea ca un nebun,

Dar ea râdea și bea tutun.

„De mă iubești așa cum spui,

Mi-ai cumpăra o casă-ntâi;

De foame, florile nu țin!ˮ

Îi zise ea cu glas sublim.

Sărmanul s-a îndatorat

Și casă cu balcon i-a luat

În centrul urbei, la șosea.

Ea bea tutun și nu-i păsa

Când el, la pat căzu bolnav.

Îi spuse doctorul că-i grav,

Că boala sa nu are leac.

Ea bea tutun cu basamac

Și își râdea de soarta lui

La fel ca-n zilele dintâi.

Trecu o noapte, două, trei

Și-l îngropară sub un tei,

În țintirimul militar,

Fără serviciu funerar.

Și nici nu-l plânse ea pe el

Că își găsi un colonel,

Un bătrânel cu șarm și bani.

Trăi și ăsta vreo doi ani,

Dar o trecu în testament,

Căci e femeie cu talent...

Ea bea tutun și bea rachiu

Pe undeva, nici nu mai știu...

Rămâne doar povestea ei,

Cea mai cu har între femei!

002.182

Eduard Zalle. “Tănțica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-zalle/poezie/13998391/tantica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.