Proză
Fără metafore despre povești și iluzii
3 min lectură·
Mediu
Caut metafore. Pe stradă.
Cuvintele și-au aruncat fularele și stau întinse la soare agățate de crengile cireșilor desfrunziți.
Și o poveste caut. Dar și metafore.
O poveste în care să mă ascund. De mine. Mai bine aș căuta clienți, nu? Clienți pentru iluzii.
Unde se poate ascunde o metaforă? Într-o poveste? Unde mai găsesc o poveste? Într-o metaforă? Nu prea dau de astea. Nici de una, nici de alta. Doar de iluzii. La tot pasul. Dar daca… ?
Da, ar putea fi posibil. Să existe împreună.
Toată lumea vinde. Eu le dau gratis. Luați d-aci că are nenea! Proaspete. Fără E-uri. Da', grijă mare!
Să nu care cumva să vă cadă grele. La lingurică. Ori pe picioare. Vă vor strivi. E grase rău.
Că le-am hrănit cu boabe de speranțe. Deșarte.
Și le-am dat să pape muguri de fluier. A pagubă.
Și au băut doar apică rece de izvor. De bârfe.
Așa că, atenție! Cum le manipulați. Și mai ales, să nu vă manipuleze ele, mai degrabă. Decât așa, preț de o clipă de visare. La fericire.
Eu tot vă zic, da` să stau de pază să nu vă apuce de urechi, n-am cum. Că am și eu probleme cu ale mele. Alea de nu le-am cumpărat de la alții. P-alea nu vi le dau. Poate mai încolo. După ce mă asigur că le-am dresat îndeajuns de corect încât să nu vă muște de beregată. Că nu vă vreau răul.
Nu de alta, dar cui mai ofer eu, ulterior, altele?
Ca pe frezii de 8 martie. Ca pe halbere de 19 noiembrie.
Ce, v-ați răzgîndit? Nu mai doriți? Aveți dreptul. Da` să nu vă pară rău. Că v-am zis că e naturale. Fără silicoane. Fără farduri. Fără paiete. E goale. Așa cum le-a lăsat mama lor. Inocența. Așa cum le-a educat bunica lor. Fățărnicia.
Cum adică unde le-am găsit? De unde atâta suspciune? Nu, nu sunt de pe jos. Nu sunt de la second hand. Nu sunt “made în China”. Dar nu-s nici furate ori câștigate ușor din alba-neagra.
Ce e neclar?
Nu-s găsite, părăsite, furate, cumpărate ori clonate.
Îs ale mele. Ne-am născut în aceeași zi. Împreună. Am crescut. Ne-am jucat. Ne-am julit genunchii. Am râs ca proștii. Am plâns ca proastele. Am copiat. Am chiulit. Ne-am îndrăgostit. Și de alții, dar și de noi înșine. Ele de mine și eu de ele. Am dormit și-am mâncat împreună. Nedezlipiți. Coșmarurile le-am împărțit "pe din două". “Siamezi” scria pe noi.
Dar gata, m-am săturat. Și ele de mine. D-aia le dau gratis. E divorț cu înțelegere. Deplină. Ele au iluzii că vor găsi o gazdă mai bună. Eu, că le voi înlocui cu altele. Mai apropiate de realitate.
Iluziile iluziilor mele sunt la fel de… iluzii ca iluziile mele (hai că asta-i de premiul Nobel pentru filozofie, nu?) și nici măcar nu realizează. Le las în pace. Cum să mă cert cu ele? Nu-s chiar atât de nebun. Mai am ceva până la momentul ăla. Nu mult, dar nici puțin.
Acum o să fac liniște. Iluziile mele vor să doarmă. Dacă mai scriu, oricât de puțin, n-au cum. Sar să-mi dea sfaturi: “vezi că acolo ar fi trebuit să întărești ideea, dincolo ai cam lălăit-o, la chestia aia ar fi trebuit o virgulă, ceva mai sus sunt prea multe”. Așa că mă opresc. Dacă zic că va urma și nu mă țin de cuvânt, luați-o și voi ca pe una nou născută. O bebeiluzie.
Altfel, măcar trebuie s-apreciați că n-am scris nimic, dar absolut nimic, despre deziluzii.
019
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- EDUARD Lupașcu
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 587
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
EDUARD Lupașcu. “Fără metafore despre povești și iluzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-lupascu/proza/14207000/fara-metafore-despre-povesti-si-iluziiComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
Un text reflexiv, meditativ și, mai ales, foarte exhaustiv (ca să folosesc doar trei rime în „-iv”), care nu-și propune deloc să răspundă la esențiala întrebare: oare de ce, când căutăm ceva, avem prostul obicei să răscolim toate sertarele, inclusiv pe cele în care știm sigur că acel ceva nu are cum să se afle?
0
