... leliță Ioană!

Aș mai bea un apus, aș mai râde-o pădure, m-aș ascunde-ntr-un val, aș fuma un pian, alungat din trecut, un prezent să-mi îndure viitorul legat cu un nod gordian.

Aș mânca zori de zi pe-o felie de munte,

aș urca pe-un cuvânt până-n craterul lui,

aș fugi să mă-ntorc la un dor - să-mi înfrunte

liniștea, arderea, scurgerea timpului.

Aș simți cum tresare sfârșitul, de spaimă,

aș visa ca un rob, m-aș roti ca un cerc,

cu un dram de noroc, aș vedea cum îngăimă

ghinionul o rugă: să-l iert, să încerc.

Aș mai crede un azi, aș mai rupe trei zale,

fără lanț aș pluti ca o strofă pe-un vers,

aș zbura peste ani cu aripi ilegale,

m-aș întoarce la mine în alt univers.