Dușan Baiski

Salut, Horia! Am citit comentariul tău la proza mea „Luna și tramvaiul 5“. Nu am vrut să-ți răspund în pagina mea tocmai pentru a lăsa următoarele comentarii să curgă fără să fie influențate de vreo intervenție a mea. Scriitorul nu se vinde la pachet cu volumul scris de el. Între timp, am citit și replica-ți la aforismele mele. Mi-am spus atunci: hai să văd cine e și ce vrea Horia. Vezi, sunt de puțină vreme-n... agonie și nu-i pot cunoaște atât de repede pe toți. Și am început să-ți citesc epigramele și contra-epigramele. Pofta de citit îmi venea citind. Am citit și majoritatea comentariilor la epigramele tale. Un recital umoristic plin de savoare. Aforismele mele (de fapt, primele aforisme pe care le-am scris vreodată) sunt palide față de ceea ce scrieți voi, umoriștii din www.agonia.ro.
De ce le-am scris? Păi, citind o sumedenie de așa-zise poezii, trebuia să reacționez în vreun fel. Atâta scriitură scabroasă și plină de sex că ți se face greață. Și cum nu știam ce atitudine să iau pentru a fi mai bine înțeles (să nu se spună că vreau să fac pe moralistul), am apelat la aforisme. Nu știu dacă sunt reușite. Sau cât de reușite sunt cele reușite. Esențial este că mi-am exprimat punctul de vedere.
Sunt însă convins că voi, umoriștii, prin ironiile fine, prin parodii și epigrame, puteți avea un rol fantastic în evoluția site-urilor literare. Regret că nu sunt și eu umorist. Mă alăturam și eu trupei voastre. Fiindcă am citit și lucrări ale celorlalți umoriști. Succes!

P.S. Prozatorii sunt dezavantajați cînd e vorba de Internet. Un text se urmărește mai greu decât o poezie sau epigramă, iar vizitatorul preferă să renunțe. Poate ar trebui ca Radu Herinean să găsească un sistem e-poștal prin care cei interesați să se poată înscrie pe liste și să primească prozele și poeziile în sisteme .rtf, .txt sau .doc., pe care să le descarce ușor și repede și să le citească fără să mai cheltuie impulsuri și minute de Internet. E doar o părere.

Nu scriu acest comentariu pentru a-ți întoarce vreo amabilitate pentru aprecierile tale la \"Luna și tramvaiul 5\". Citindu-l, mi-am zis că trebuie să văd cine anume gustă povestirile mele. Așa am ajuns pe pagina ta. Nefiind nici pe departe vreun amator de poezie, am fost oarecum dezamăgit: Andrei Horia Gheorghiu scrie poezie. Am ajuns însă și la prozele tale. La proze mă pot încumeta să fac comentarii. Întrebarea mea este: de ce nu te apuci de proză la modul cel mai serios? Textul sub care apare comentariul meu îmi susține afirmația. Nu știu cine ești, ce faci, cu ce te ocupi, câți ani ai. Dar știu că... știi să conduci un text. Să-l faci atractiv. Să creezi atmosferă. Și să-l închei, pricepere care multora le lipsește. Aștept următoarea ta proză. Una cu o miză mai mare. Succes!

P.S. De ai vreun drum pe la Timișoara, dă-mi de știre. Îți voi face cadou volumul de proză scurtă „Luna și tramvaiul 5“. A apărut acum 10 ani, la Editura „Marineasa“ din Timișoara. Nu-mi cere să ți-l trimit prin poștă. Cu ultimul meu volum, „Război pe Internet“, am avut niște surprize neplăcute. C.N. Poșta Română a început să-și bată joc de noi. Dar asta-i o altă poveste.

Radu, te rog să-mi trimiți un număr de cont bancar în lei.
Din salariul meu de jurnalist voi încerca să ajut fundația și proiectele ei. Am și calitatea de consilier editorial din partea Ministerului Culturii, dar cred că ai alții mai la îndemână la București. Și care, în plus, pot fi chiar filologi. Eu nu sunt filolog.
În ceea ce privește fundația, trebuie să ne luptăm să o ducem la ceea ce se numește \"de utilitate publică\", fiindcă sunt anumite avantaje.
În ceea ce privește antologia de poezie, inițiativa este salutară. Pentru mulți, ea va conta extrem de mult, chiar dacă doar numai pe plan sentimental.
Mult succes!

Da, ai dreptate. Și eu am corespondat prin e-mail, prin 1996-1998, cu un domn de 90 de ani din Canada. Un român plecat din Timișoara, bolnav de cancer. Se bucura enorm când apucam să-i mai scriu câte-un mesaj. Dar mă sperii când prieteni de-ai mei din fandomul timișorean, deci care ar trebui să fie mult mai deschiși la noile \"cuceriri ale științei și tehnicii\" nu agreează cititul pe monitor sau expedierea lucrărilor prin e-mail. Dar trebuie să vrei. În plus, nu toată lumea are acasă un calculator ori acces la Internet la slujbă pentru a utiliza des Internetul. Așadar, recunosc că am fost prea aspru în articol. Mai există un aspect când mă refer la fandomul timișorean. Și cred că se poate aplica oriunde. Reținerea față de Internet pare mai curând artificială. Cred că Internetul poate duce la ruperea legăturilor. La rărirea întâlnirilor de fiecare sâmbătă. Ochii, dacă nu se văd prea des, se uită, nu-i așa?

Scuze pentru o mică mare greșeală. Corect este Proofreaders și nu Proofriders cumn greșit am scris mai sus.

Salut, Anton
Mă bucur că pot citi asemenea articole. Îți oferă deja o altă perspectivă asupra literaturii, în general. Poate ar fi interesant să scrii și despre cenaclurile (dacă există) și revistele literare românești din Germania (Observator din Munchen, de pildă). Știu că Bărbulescu face un lucru excelent. Apoi mai este și Doru Eugen Popin, care a scos o foaie. Cunoscând germana și trăind în Germania ai și o altă perspectivă, alte experiențe literare. Care pot îmbogăți literatura română. Poate ai și ceva traduceri din proza contemporană germană. Eu aș fi interesat să citesc asemenea lucrări.
Cât despre Johny Weissmuller, chiar astăzi am mai citit un articol deosebit de interesant, scris de Ionel Crăciun.

Pentru amatorii de poezie în grai bănățean: am postat doi autori și lucrări ale lor. Este vorba de Ioan Viorel Boldureanu și, respectiv, Marcel Luca. Citire plăcută!

Da, Daniele, îl cunosc pe preotul Căpuțan. Mi-a fost ghid la mănăstirea Sf. Ilie de la Bocșa Vasiova, dar și în documentarea pe care am făcut-o la Calina. Voi posta, probabil, și aceste două materiale pe www.agonia.ro.
Când trec pe la Ocna de Fier, întotdeauna mă duc cu un snop de ziare pentru Gheorghiță Brebenar și preotul Căpuțan.

Nu cred că m-am hazardat afirmând că www.agonia.ro este realmente un fenomen. Mai cu seamă că am o perspectivă temporală ceva mai amplă decât majoritatea comunității www.agonia.ro. Dar, prin comentariile la articolul meu, sunt convins că www.agonia.ro a atins stadiul de maturitate. Este conștientă. Merge pe propriile-i picioare. Radu Herinean a fost i-ul, iar noi, ceilalți, punctul pe i. Trebuie să fim totuși foarte conștienți că unii fără ceilalți nu suntem nimic. Sunt nou venit în acest minunat joc. Poate n-am surprins anumite nuanțe. Dar sunt convins că am surprins esențialul. Mai cu seamă că sunt prezent în mișcarea culturală de pe Internet încă din 1995, când doar Murgescu avea texte literare românești pe Internet. Iar în 1996, prin Banat-Media, am început prima bibliotecă românească în care s-au găsit primele cărți integrale digitale în limba română.
Radu Herinean trebuie sprijinit. Eu însumi am înghițit multe umilințe pentru că nu am avut destul sprijin să mențin Banat-Media, iar ulterior, Biblioteca Banat. Așadar, consider că am o anumită experiență și tocmai de accea vă implor să-l sprijinim împreună pe Radu. Altfel, se duce dracului încă o inițiativă și literatura suferă împreună cu noi. Radu dorește o fundație. Să-l sprijinim. Fundația poate trece ulterior la rang de interes național. Nu are atunci importanță cine oi fi eu, Baiski. Important va fi că literatura (românească) va avea numai de câștigat.
Să ne ținem pumnii unul altuia și îndeosebi lui Radu Herinean.

Anca, mă întrebai dacă mai sunt cozi la săptămânalul Agenda din Timișoara. Da, dar mai mici, fiindcă s-au înmulțit punctele de vânzare. Avem propriile noastre chioșcuri (28, dacă nu mă înșel). Nu știu unde locuiești acum, dar poți citi Agenda on-line, la adresa www.agenda.ro. Personal mă ocup de acest site de aproape cinci ani. Fiecare nou număr apare pe Internet vinerea pe la ora 12.
Tirajul ediției materiale este de 79 000 de exemplare/apariție.

Lui Robert Tofan
Uitați că sunt scriitor. Mă strâng aceste haine. Prefer să fiu unul de-al vostru. Cu ceva experiență în plus și-atât. Robert, ceea ce trebuie să știi și tu și prietenii de pe www.agonia.ro este faptul că pasiunea pentru scris înseamnă totodată și o cruce pe care te-ai ambiționat s-o urci pe propria-ți Golgotă.
Aveam vreo 16-17 ani când am citit pentru prima dată într-un cenaclu SF. Câteva luni mai târziu, la a doua proză, am fost desființat foarte prietenește. Dar anii petrecuți la Cenaclul H.G. Wells din Timișoara, unde studenții nu iertau nimic, nici o greșeală, cât de mică, mi-au prins foarte bine. Am început să învăț să scriu. Învăț și-acuma.
Dacă te interesează proze SF pe Internet, vizitează www.hgwells.ro.

Lui Sorin Olariu
M-ai dat de gol. Nu, nu sunt supărat pentru asta. Dar pur și simplu mă simțeam excelent așa, ca un începător. Câțiva ani n-am mai scris nici un text de autor, scârbit de ceea ce înseamnă să cauți sponsori. Dar anul acesta m-am ambiționat și am scos două cărți. Iar descoperirea www.agonia.ro și atmosfera absolut minunată creată de politica editorială a lui Radu Herinean m-au ambiționat. Totuși, se mai citește literatură, se mai scrie literatură. Nu-mi mai pot spune că degeaba scriu. Cu Internetul am totuși șanse să-mi fie citite lucrările.

Pentru Anca
La început am încurcat și eu cele trei Bocșe. Când vii dinspre Timișoara, intri în Bocșa Română. Acolo e prima oprire de tren, din câte știu. Cea de-a doua Bocșă este Vasiova, adică Bocșa lui Tata Oancea. Aici e cea de-a doua gară, unde coboară cei care au drum spre Ocna de Fier, apoi spre Dognecea. În fine, urmează Bocșa Montană, cu cea de-a treia gară și barieră CFR.
Nu am fost niciodată la Bocșa cu trenul. În fiecare weekend (mai puțin când e prea mare zăpada) trec cu mașina prin Bocșa Română, unde există o frumoasă biserică românească pictată și pe dinafară, apoi prin Bocșa Vasiova unde, la statuia minerului, o iau la dreapta, spre Ocna de Fier. Acolo am de câțiva ani o casă de vacanță. Și unde lucrez fizic până-mi iese pe nas tot stresul adunat într-o săptămână. Fără TV, fără telefon (nu-i semnal de celular decât pe deal). Când urc în grădină, nu-mi mai văd nici propria casă. În jur doar păduri. E absolut minunat. Când voi avea dreptul să postez și fotografii, vă voi pune câteva.
Unul dintre cei mai buni prieteni de la Ocna de Fier îmi este Gheorghiță Brebenar, un poet în grai bănățean. La prima întâlnire, peste vreo două săptămâni, am să-i solicit poezii în grai bănățean. Din păcate, aceste poezii sunt minunate când ți le citește autorul. Pana am avut pe Internet Biblioteca Banat, am avut chiar și un volum de poezii în grai. Îl voi căuta în arhiva mea și ți-l voi trimite.

Pentru Daniel
Poate, în excursiile tale, ai fost și pe la Poiana Dănilii, un loc splendid pentru ieșire în natură și pentru grota din prăpastia de sub platou. Este un munte cu milioane de metri cubi de marmură de cea mai bună calitate. Sper să nu înceapă exploatarea prea curând.

Greșești taman atunci când vrei să fii cât mai corect. Încerc să-mi dau seama de ce, la mulțumiri, am lăsat-o tocmai pe Anca Anghel Novac afară, adică tocmai pe cea care le-a propus editorilor să-mi acorde nivelul de acces 100. Pur și simplu neatenția. Anca, îmi cer scuze! Îți mulțumesc pentru comentariul tău care mi-a adus nivelul.
P.S. Îmi voi aplica singur o sancțiune de 5% pentru greșeală. N-am fost cap limpede.

Multumesc Silviei pentru comentariul care mi-a adus nivelul de acces 100, iar Victoriei pentru ca mi l-a acordat. Acest nivel ma obliga sa fiu, fara doar si poate, un \"cap limpede\" ca la ziar. Orice greseala va fi doar a mea si nicidecum o scapare a editorului.

OK! Nu sunt interesat decât de lucrările existente pe acest site. Fiindcă în rest, la nevoie, mă descurc. Ceea ce mă interesează în mod deosebit este audiența lucrărilor science fiction (respectiv numărul de accesări). Fiindcă, se pare, SF-ul se află în cădere liberă și m-ar interesa cauzele. Eu însumi am început să scriu SF, dar, în timp, m-am îndepărtat mult. Oricum, mulțumesc pentru răspuns.

Fii liniștită! Vei avea parte de atâtea observații critice că, până la urmă, îți vei da și singură seama că nu-i poți mulțumi pe toți. Dar trebuie să fii convinsă de faptul că, încetul cu încetul, chiar fără să sesizezi, vei începe să acționezi și în funcție de unele dintre critici. Nu trebuie să scrii să placă altora. Dacă vei scrie să-ți placă întâi ție, atunci vei fi pe calea cea bună. Dar, vai, la o anumită vârstă, fragetă, ce bine e să-ți placă... cât mai puțin. Altfel nu te vei perfecționa niciodată. Cum nu e nicidecum bine să nu-ți placă deloc. Fiindcă nu vei trăi niciodată bucuria creației în sine. Un cenaclu, chiar și virtual, cum e www.agonia.ro, ți le poate aduce pe amândouă: și bucuria, și critica absolut necesară. La o anumită vârstă, dacă până atunci vei fi deschisă la critici, vei ajunge să-ți placă tot mai mult cum scrii. De ce? Simplu. Ești conștient că ai reușit să satisfaci un întreg mănunchi de critici și ai convingerea că-i vei bucura și pe ei.Deci îți vei împărtăși bucuria și cu alții. Este, dacă vrei, bucuria că-i bucuri pe alții. Bucuria neîmpărtășită nu e bucurie.

Poti dezvolta acest text. Incearca sa intri, pe rand, in pielea fiecaruia dintre personaje. Inchipuie-ti cam cum si cam ce ar putea gandi fiecare in parte vizavi de locul unde se afla. Adica da profunzime acestor personaje. Poate iesi o proza chiar foarte buna. Mai cu seama ca asemenea subiecte nu se prea abordeaza din varii motive. Apoi incearca sa introduci o miza intregii povestiri. Altfel, proza de fata va ramane doar o insemnare. De asemenea, trebuie sa dai o mai mare atentie la ceea ce numeste virgula. Nu te supara pe aceasta ultima observatie. Mai gresesc si autorii consacrati.

Interesanta aceasta povestire SF. Am sa urmaresc ceea ce vei scrie in domeniul literaturii science fiction. Stapanesti bine cuvintele si economia textului. Mult succes!